Originea câinelui | Teorii privind originea câinelui | Stramosi ai câinelui din paleolitic

Stramosi ai câinelui din paleolitic

Cel mai vechi carnivor cunoscut este asa-numitul Creodont care a trait la sfarsitul erei secundare, contemporan cu dinozaurii, si din care s-a format Miacis un animal de talie mica, corpul lung si membre scurte din care o ramura duce direct la pisicile de azi, iar alta suferind mutatii ne va duce la câine. Acesta din urma a fost Cynodictis, carnivor ce a trait în era tertiara, acum cca 60 mil de ani, si care nu mai statea pe coada ca Miacis, ci pe degete si care avea deja formata o dentitie de 42 de dinti, un stomac mare, intestin scurt, caracteristic carnivorelor.
Ramura ce se dezvolta din acest carnivor evoluând prin Cynodesmus, ne conduce la mijlocul tertiarului în miocen, la Tomarctus, considerat stramosul canizilor, deci si a câinelui de astazi fiind foarte asemanator cu acesta.
Evolutia din Tomarcus în Canidae a avut loc la sfârsitul tertiarului, formându-se familia canizilor din care fac parte: câinele, sacalul, lupul si vulpea.

Câinele (Canis matris familiaris), a fost primul animal domesticit de om, fenomen ce s-a încheiat cu cel putin 15-20 mii de ani înaintea erei noastre, si care s-a raspândit împreuna cu omul pe tot pamântul.
Fosilelor primelor rase canine preistorice descoperite pe teritoriul Rusiei le-a fost atribuita o vechime de cca 18 000 de ani si au fost denumite Canis familiaris putjani - câinele lui Puteatin, dupa numele cercetatorului rus care le-a identificat.
O alta forma de existenta a câinelui preistoric, contemporana cu precedenta a fost descoperita în Elvetia, pe locurile unei foste culturi materiale lacustre.
Fiind descoperita în zacamintele de turba a primit denumirea de Canis familiaris palustris - câinele de turba.
Resturi asemanatoare si datând din aceeasi perioada s-au descoperit si în Asia, Polinezia, nordul Africii, Orientul apropiat, confirmând aria mare de raspândire a acestui câine.

Catre epoca de bronz ajungem deja la 4 tipuri deosebite de Canis familiaris, fie derivate din cei de mai sus, fie aparute separat în alte zone. La fiecare dintre acestia au putut fi constatate caracteristici morfologice dominante, care au permis sa fie considerate drept tulpina marilor rase de azi, si din care prin încrucisari au fost create toate rasele actuale.
Conform sistemului de clasificare întocmit de Studer si Hiltzheimer, citat de Brehm în lucrarea, "Viata animalelor'', acestea sunt:

Canis familiaris intermedius - o încrucisare între lup si Canis familiaris palustris, care are de la primul ochii oblici, iar de la al doilea coada.
Se caracterizeaza printr-un craniu mic, oasele fetei scurte si ascutite, unghiul fronto nazal foarte pronuntat, protuberanta occipitala (creasta) slab dezvoltata si care ne conduce la Samoyed, Pomerian, câini de sanie nordici: Câinele Eskimo, Malamutul de Alaska, Husky Siberian, Chow-chow, Elkhound Norvegian, Techichi si Chihuahua.
Printr-o alta linie este desemnat stramosul câinilor de vânatoare, Spanielul italian, Bracii, Setterii si Pointerii.
Tot din - Canis familiaris intermedius se trag Lhasa Apso, Câinele de casa egiptean, Câinele Maltez, Pechinezul, Pug, Pudelul, etc.
 Canis familiaris inostranzewi - câinele lui Inostrantev, având scheletul mai masiv, craniul mai masiv, maxilare scurte si largi, unghiul fronto nazal moderat pronuntat.
Urme ale acestuia au fost gasite pe malul lacului Ladoga, Crimeea, regiunia Moscovei, dar si pe platourile înalte din Tibet.
Este considerat stramosul câinilor de tip molossoid, Dogul Tibetan, Kuvasz, Câinele mare de Pirinei, Mastifful, Bulldogul, rasele St. Bernard, Terra Nova, chiar si Labrador. Prin încrucisari cu Brabantul se pare ca au rezultat Boxerul, Schnauzerul, si Dobermanul. Iar din Bulldog si terieri au rezultat rase ca Bull Terrier, Boston Terrier si American Staffordshire Terrier.
 Canis familiaris leineri - câinele de cenusa cu cap lung, este poate ramura cea mai veche alaturi de Canis familiaris inostranzewi si din care se trag toate varietatile de ogari, levrieri, baseti, teckeli, copoi si terrieri.
 Canis familiaris matris optimae - câinele epocii de bronz, ce are sânge de lup, ale carui vestigii au fost gasite în Siberia si sudul Rusiei.
El prezinta un craniu lung, frunte plata, botul îngust si lung, unghiul fronto nazal aproape sters.
Considerat stramosul comun al raselor de câini ciobanesti ca: Ciobanescul German, Collie, Ciobanestii Belgieni, Ciobanescul de Brie-Briard, Ciobanescul englez vechi - Bobtail, precum si a altor rase de cîini ciobanesti europeni, a ciobanestiilor românesti: Ciobanescul Românesc Carpatin si Ciobanescul Românesc Mioritic.
Descendentii câinelui epocii de bronz sunt toti de talie mijlocie, capabili sa alerge timp îndelungat.

Reproducerea parţială sau integrală, prin orice mijloace, a materialelor prezentate,
fără acordul scris al administratorilor, este interzisă.
© 2005-2010 Designed by Claude