Originea câinelui
Din punct de vedere al sistematicii zoologice
Câinele - Canis familiaris face parte din:
Sistematizare zoologică
- Increngatura - Vertebrata - Vertebrate
- Clasa Mamalia - Mamifere
- Supraordinul Placentalia - animale cu placenta
- Ordinul Carnivora - Carnivore, care se imparte în 2 subordine
- Subordinul Fissipedia - Carnivore terestre si Pinnipedia - Carnivore maritime
Subordinul Fissipedia
In cadrul Subordinului Fissipedia sunt doua tipuri care stau fata în fata: câinele si pisica, fiecare dintre ele reprezentand o suprafamilie:
Suprafamilia Canoidea sau Arctoidea - cu aspect de câine si Feloidea sau Aeluroidea - cu aspect de pisica
- 1) câinii - în sensul strict - Caninae,
- 2) rudele câinelui de padure si câinelui hiena - Symocyoninae
- 3) Otocyoninae
- Subfamilia Caninae
- Genul Canis - Câinele si lupul fac parte din aceeasi specie
- Specia Canis lupus
- Subspecia Canis lupus familiaris Iar Lupul fiind subspecia Canis lupus X
Teorii privind originea câinelui
De-a lungul timpului au fost avansate diferite teorii privind originea câinelui. Dintre canide cele mai apropiate rude ale câinelui, care au supravietuit erelor geologice, întilnite si astazi sunt Lupul - Canis lupus, sacalul - Canis aureus si Vulpea - Vulpes vulpes.
Fiecare dintre aceste specii, precum si altele (ex. Hiena) au fost considerate la un moment dat ca potential stramos al câinelui domestic.
Teoria descendentei din sacal
A fost sustinuta de nume ilustre în materie de biologie ca Darwin, Linne si Dr. Konrad Lorenz, acesta din urma, pe baza dovezilor ce i-au fost aduse, s-a convertit îmbratisand teoria descendentei din lup. Contestata datorita diferentelor craniene mari, caractere putin asemanatore, fac pui împreuna foarte rar.
Teoria descendentei din vulpe
Vulpea prezinta particularitati anatomice si psihice deosebite, diferente în ciclul de nastere (50 de zile la vulpe, 63 de zile la câine), pupila la vulpe este ovala si se închide vertical, coada mult prea lunga în raport cu capul, iar numarul de cromozomi este diferit.
Teoria descendentei din hiena
Mai putin plauzibila, numarul si structura cromozomilor difera. Nu se pot încrucisa cu câinii.
Teoria pluralitatii originii
Destul de improbabila datorita diferentei mari de comportament dintre sacal si lup, dar pe care partizanii acesteia încearca sa o sustina prin asemanarea exterioara a unor rase de câini cu lupul, sacalul sau vulpea.
Teoria existentei în trecut a unui câine salbatic
Astazi disparut, din care ar descinde câinele domestic, teorie ce pare plauzibila, dar nu este sustinuta material de dovezi paleontologice. Sustinatorii acestei teorii aduc drept argument existenta si în zilele noastre a unor rase de câini salbatici ca: câinele Dingo - în Australia, Dholi si Buansu în India si Nepal, Paria în Brazilia - dar care sunt câini resalbaticiti.
Câinele Dingo fiind singurul carnivor din Australia este de presupus ca a fost introdus ca animal domestic si care s-a resalbaticit.
Teoria originii si descendentei din lup
Este la ora actuala cea mai plauzibila si acceptata.
Sustinuta material prin existenta urmelor lupului pe toate continentele. Câinele si lupul sunt fecunzi între ei si prolifici. - compatibilitate genetica si biologica.
Comportament si caracter asemanator, simt ierarhic, grija fata de pui, deasemenea puii de lup capturati si crescuti de mici, devin blanzi si sociabili ca si câinii, spre deosebire de vulpe care nu poate fi îmblanzita. Cercetarile în domeniul anatomiei, fiziologiei, biochimiei si geneticii prezinta asemanarile dintre cele doua specii: conformatia cutiei craniene, identitatea formulei dentare, structura scheletului, marile aparate, numarul de cromozomi egal.
Linne da ca deosebire dintre câine si lup : cauda sinistrorum recurvata, adica coada curbata spre stânga.
Ulterior, prin studii genetice s-au adus dovezi certe ce au condus la reconsiderarea taxonomica a lui "Canis familiaris". Astfel în 1993, Smithsonian Institute si American Society of Mammalogist au reclasificat câinele ca subspecie a lupului "Canis lupus X". Câinele a primit dupa multi ani de controverse recunoasterea originii sale nobile, fiind numit "Canis lupus familiaris".
Robert Wayne, cel care a confirmat originea câinelui, si care a stabilit o data aproximativa (135.000 de ani) a aparitiei lui ca subspecie a lupului, a luat în studiu câini din 67 de rase, lupi din 27 de populatii (Asia, Europa, America de nord), lupi de prerie si sacali din specii diferite.
Din acest studiu a reiesit o diferenta de 0,2 % între secventele de ADNmt lup-câine, una considerata infima în comparatie cu cu diferenta de 4% existenta între secventele de ADNmt lup-lup de prerie, care fusese considerat canida salbatica cea mai înrudita cu lupul, pâna la confirmarea câinelui ca subspecie a lupului.
Stiinta nu mai lasa loc interpretarilor. Legat de vechile contoverse, este memorabila afirmatia lui Monty Sloan de la Wolf Park, care spunea:
"In aceasta disputa nu exista alb sau negru, exista doar nuante de gri Aguti".
Stramosi ai câinelui din paleolitic
Cel mai vechi carnivor cunoscut este asa-numitul Creodont care a trait la sfarsitul erei secundare, contemporan cu dinozaurii, si din care s-a format Miacis un animal de talie mica, corpul lung si membre scurte din care o ramura duce direct la pisicile de azi, iar alta suferind mutatii ne va duce la câine. Acesta din urma a fost Cynodictis, carnivor ce a trait în era tertiara, acum cca 60 mil de ani, si care nu mai statea pe coada ca Miacis, ci pe degete si care avea deja formata o dentitie de 42 de dinti, un stomac mare, intestin scurt, caracteristic carnivorelor.
Ramura ce se dezvolta din acest carnivor evoluând prin Cynodesmus, ne conduce la mijlocul tertiarului în miocen, la Tomarctus, considerat stramosul canizilor, deci si a câinelui de astazi fiind foarte asemanator cu acesta.
Evolutia din Tomarcus în Canidae a avut loc la sfârsitul tertiarului, formându-se familia canizilor din care fac parte: câinele, sacalul, lupul si vulpea.
Câinele (Canis matris familiaris)
A fost primul animal domesticit de om, fenomen ce s-a încheiat cu cel putin 15-20 mii de ani înaintea erei noastre, si care s-a raspândit împreuna cu omul pe tot pamântul. Fosilelor primelor rase canine preistorice descoperite pe teritoriul Rusiei le-a fost atribuita o vechime de cca 18 000 de ani si au fost denumite Canis familiaris putjani - câinele lui Puteatin, dupa numele cercetatorului rus care le-a identificat.
O alta forma de existenta a câinelui preistoric, contemporana cu precedenta a fost descoperita în Elvetia, pe locurile unei foste culturi materiale lacustre. Fiind descoperita în zacamintele de turba a primit denumirea de Canis familiaris palustris - câinele de turba.
Resturi asemanatoare si datând din aceeasi perioada s-au descoperit si în Asia, Polinezia, nordul Africii, Orientul apropiat, confirmând aria mare de raspândire a acestui câine.
Catre epoca de bronz ajungem deja la 4 tipuri deosebite de Canis familiaris, fie derivate din cei de mai sus, fie aparute separat în alte zone. La fiecare dintre acestia au putut fi constatate caracteristici morfologice dominante, care au permis sa fie considerate drept tulpina marilor rase de azi, si din care prin încrucisari au fost create toate rasele actuale. Conform sistemului de clasificare întocmit de Studer si Hiltzheimer, citat de Brehm în lucrarea, "Viata animalelor'', acestea sunt:
Canis familiaris intermedius
O încrucisare între lup si Canis familiaris palustris, care are de la primul ochii oblici, iar de la al doilea coada.
Se caracterizeaza printr-un craniu mic, oasele fetei scurte si ascutite, unghiul fronto nazal foarte pronuntat, protuberanta occipitala (creasta) slab dezvoltata si care ne conduce la Samoyed, Pomerian, câini de sanie nordici: Câinele Eskimo, Malamutul de Alaska, Husky Siberian, Chow-chow, Elkhound Norvegian, Techichi si Chihuahua.
Printr-o alta linie este desemnat stramosul câinilor de vânatoare, Spanielul italian, Bracii, Setterii si Pointerii. Tot din - Canis familiaris intermedius se trag Lhasa Apso, Câinele de casa egiptean, Câinele Maltez, Pechinezul, Pug, Pudelul, etc.
Canis familiaris inostranzewi
Câinele lui Inostrantev, având scheletul mai masiv, craniul mai masiv, maxilare scurte si largi, unghiul fronto nazal moderat pronuntat.
Urme ale acestuia au fost gasite pe malul lacului Ladoga, Crimeea, regiunia Moscovei, dar si pe platourile înalte din Tibet. Este considerat stramosul câinilor de tip molossoid, Dogul Tibetan, Kuvasz,
Câinele mare de Pirinei, Mastifful, Bulldogul, rasele St. Bernard, Terra Nova, chiar si Labrador. Prin încrucisari cu Brabantul se pare ca au rezultat Boxerul, Schnauzerul, si Dobermanul. Iar din Bulldog si terieri au rezultat rase ca Bull Terrier, Boston Terrier si American Staffordshire Terrier.
Canis familiaris leineri
Câinele de cenusa cu cap lung, este poate ramura cea mai veche alaturi de Canis familiaris inostranzewi si din care se trag toate varietatile de ogari, levrieri, baseti, teckeli, copoi si terrieri.
Canis familiaris matris optimae
Câinele epocii de bronz, ce are sânge de lup, ale carui vestigii au fost gasite în Siberia si sudul Rusiei. El prezinta un craniu lung, frunte plata, botul îngust si lung, unghiul fronto nazal aproape sters.
Considerat stramosul comun al raselor de câini ciobanesti ca: Ciobanescul German, Collie, Ciobanestii Belgieni, Ciobanescul de Brie-Briard, Ciobanescul englez vechi - Bobtail, precum si a altor rase de cîini ciobanesti europeni, a ciobanestiilor românesti: Ciobanescul Românesc Carpatin si Ciobanescul Românesc Mioritic.
Descendentii câinelui epocii de bronz sunt toti de talie mijlocie, capabili sa alerge timp îndelungat.